Scafandru profesionist elvețian anti-îmbătrânire. Revista Vatra Veche nr.10, 2014


Slavici, I. Caragiale, G. Nu ştiu ce-a mai rămas din iarnă, cât alb ne va mai înveli, ce pol va-ncepe să se-aştearnă, când iarba nu va înverzi.

Centrul de Scafandri

Nu ştiu ce altă primăvară o să se-ascundă în seminţe, de-o fi să mă retrag în flori, când doar copacii mai rămân fiinţe. Şi câtă vară, Doamne, câtă vară îşi va întinde ţărmul peste noi, câte castele din nisipuri o să ne-ncapă pe-amândoi.

Să punem, Doamne, anotimpurilor punct şi-n locul lor să vină un adjunct. Despre un planificator literar săptămânal, de Mircea M. De ce e mai bine să ne oprim la 5? Neomodernismul şi Generaţia Război à trois Flavia Cosmade Dan H. Ioan P. Pe cărarea Raiului Î.

Selejande L. Am văzut sfârşitul lumii.

Scafandru profesionist elvețian anti-îmbătrânire

Lumile lui Maximilian Tomozei. Oho, dar umbrele păsărilor în zbor îmi lovesc umbra şi inima ta îmi loveşte inima, care devine grea fără voia ei şi mereu.

Scafandru profesionist elvețian anti-îmbătrânire

ALBĂ ŞI NEUTRĂ Mutră dată-n zahăr tos extrem de pupată, mirosită sus şi jos, foarte bosumflată, ca să intru-n voia ta, eu, nenorocitul, mi-am pus ochi de acadea şi-am halit tot chitul ferestrei la care stai albă şi neutră, lasă-mă, te rog eu, hai să-ţi pup geamul, mutră.

Texte comunicate de Scafandru profesionist elvețian anti-îmbătrânire şi istoricul literar M. Rusu New York. A se vedea şi numerele anterioare din Vartra veche, respectiv, 7 şi 9.

Scafandru profesionist elvețian anti-îmbătrânire

Mi-am pus-o încă o dată, având şansa, onoarea, de a putea găzdui texte inedite de Nichita Stănescu, puse la dispoziţie cu generozitate de criticul şi istoricul literar M. Rusu, stabilit de ceva vreme în New York, dar care nu a lăsat să se piardă multe dintre mărturiile învolburate ale vremilor în care a trăit în ţară, luând ce s-a putut chiar cu el.

Apariţia unor texte inedite de Nichita Stănescu la peste treizeci de ani de la dispariţia poetului nu face decât, înainte de toate, să sporească patrimoniul unei opere care şi-a pus amprenta pe devenirea poeziei unei jumătăţi de veac, continuându-şi posteritatea la o altă amploare decât a multor altor poeţi cu care acesta a fost contemporan.

IMSP Spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga”

Te-ntrebi, totodată, cum de au fost ţinute sub tăcere aceste texte inedite? Vor mai fi existând şi altele? Pentru că poetul era risipitor, dedica poeme cu generozitate în stânga şi-n dreapta, aproape convins că darurile lui vor fi păstrate ca nişte odoare de preţ. Pe unde or fi ajuns însă? Rătăcite, uitate, pierdute, Vor mai apărea de undeva?

Texte noi ori variante la texte publicate? Din tinereţe, de la maturitate! De la prieteni şi iubite?

Vă dorim ca toate lucrurile minunate care au împlinit viaţa Dvs — şi în domeniul profesional, şi în universul spiritual - să cunoască o continuitate frumoasă, dar care să ofere mari perspective pentru viitorul luminat de realizările copiilor şi de liniştea familiei care, de fapt, este generatorul tuturor faptelor extraordinare pe care le lăsaţi în urmă, cu un ecou pentru toţi cei care Vă cunosc. Şi pentru că nimic nu este imposibil, să prindeţi de aripi Timpul şi firele anilor să se scurgă într-o clepsidră a eternităţii, iar Dvs să trăiţi în cel mai frumos anotimp, pe care, cîndva, Cineva Vi l-a ascuns în palme ca pe un dar de începuturi. Venim cu marea rugăminte de a participa în realizarea unui gest nobil — de a salva şi de a da speranţă unei vieţi. Cel care pe parcursul a treizeci de ani de muncă în domeniul chirurgiei a dăruit un viitor oamenilor, astăzi are nevoie de sprijinul şi ajutorul nostru. Domnul Vetricean Serghei, şef secţie Chirurgie funcţională, fonoaudiologie şi recuperare în ORL, este internat într-o clinică din România, în stare critică, necesitînd o intervenţie chirurgicală foarte costisitoare de transplant de ficat.

Prima reacţie la lectura ineditelor stănesciene a fost de recunoaştere a unui stil, a unui fel de respiraţie poetică, de rostire de indiscutabilă originalitate şi distincţie, de identificare a unei mărci poetice inconfundabile încă de la începuturi. Nicio clipă nu era alt Nichita cel de la începuturi.

Scafandru profesionist elvețian anti-îmbătrânire

Am simţit vocea lui, inflexiunile ei, reverberaţiile ei. Cu siguranţă, nu schimbă recentele inedite ale lui Nichita Stănescu din percepţia de ansamblu a operei sale, dar aduce accente noi biografice şi dimensiuni întregitoare ale unui sentiment pe care poetul l-a ridicat cel mai adesea la rang de mare poezie.

Revista Vatra Veche nr.10, 2014

După cum se ştie, Nichita Stănescu a fost căsătorit de trei ori, cu Magdalena Petrescu, Doina Ciurea şi Tudorica Tarata Doradar iubirea lui neîmplinită, cu poeta Gabriela Melinescu, i-a inspirat poeme tulburătoare. Despre soarta poemelor dedicate acesteia vom afla, cu siguranţă, adevărul, de la criticul şi istoricul literar M.

Rusu, care pregăteşte pentru tipar un volum de inedite din anii iubirii dintre cei doi. O iubire, cum s-ar spune azi, cu năbădăi, solicitantă, dintre doi poeţi cu personalitate, care a durat zece ani, dar care nu s-a consumat într-o căsătorie, în toată acea perioadă poetul fiind căsătorit cu Doina Ciurea.

O singură companie. Tradiție de peste de ani. Design iconic. Funcționalitate și durabilitate ridicată.

Se spune că a fost o perioadă foarte productivă pentru Nichita, dovadă sunt cărţile tipărite, dovadă şi Ba poate s-a pierdut şi pe sine. Tema, obsedantă nu în raport cu sine, avea să îşi ia ca sursă şi propriul destin, bulversat de arbitrar şi circumstanţe, în mecanismele de funcţionare în adaptare din mers la un alt sistem care avea pretenţia că înlătură dezordinea lumii pentru a o pune într-o altă ordine, bazată pe criterii nu de morală creştină neapărat, cât de demnitate umană.

Mihai Sin a fost învins de sistem, ca şi unele din personajele sale, atât în cel de proximitate, cât şi în cel de anvergură, dincolo de geografii şi timp.

Mihai Sin a fost respins în propria casă literară, pe care a construit-o şi el în parte şi pe care a adus-o la o prestanţă referenţială.

Francais Roumain

Mihai Sin a avut o Mare Miză, şi la propriu şi la figurat, dar n-a găsit calea izbăvirii nici pentru sine, nici pentru ceilalţi, resemnându-se a fi observator şi, totodată, judecător, deşi de era convins că de sentinţele sale nu se va ţine seama într-o lume care nu a mai vrut să ţină seama nici de logica şi imperativul ierarhiilor, nu ca structuri de comandă, ci ca mecanisme ale competenţei.

Quo Vadis, Domine? Întrebarea vine dinspre trecut: ce ne lipseşte — un Tabor sau un Mesia? Poate că modul în care au fost receptate cele două volume a fost Marea Dezamăgire a lui Mihai Sin, la care s-au adăugat şi deziluziile şi dezamăgirile demersurilor sale Scafandru profesionist elvețian anti-îmbătrânire, care au şi dus la retragerea din viaţa publică, la resemnare poate şi la asumarea unei vieţi retrase, discrete, cu tot mai puţine contingente sociale.

Nici viaţa Scafandru profesionist elvețian anti-îmbătrânire nu i-a mai oferit nimic din ceea ce ar fi intrat în rezonanţă cu principiile sale, cu exigenţele sale. Poate că această ruptură a avut impact şi asupra modului în care a fost receptat Mihai Sin la nivelul întregii sale opere literare, care nu a beneficiat încă de o recuperare din perspectiva integralităţii, a unei cuprinderi monografice.

Scafandru profesionist elvețian anti-îmbătrânire

E trist, neverosimil că nici măcar revista la ridicarea căreia şi-a pus umărul, Vatra, nu i-a mai acordat nicio atenţie de mai Scafandru profesionist elvețian anti-îmbătrânire de două decenii, şi niciun argument nu va putea rămâne în picioare în faţa acestei sfidări ori judecăţi prin omisiune, cum ar spune cineva.

Ceea ce nu e doar revoltător, ci şi scandalos, pentru că nu există nicio legătură, nici cu valoarea, nici cu Nu e nicio consolare că nici despre Romulus Guga, Ioan Radin-Peianov ori Anton Cosma, Serafim Duicu, vetrişti de bază ai anilor optzeci, plecaţi sfaturi anti-imbatranire riduri dintre noi, nu se mai scrie aproape deloc, nici măcar în revista LOR.

Acest soi de ingratitudine ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Avem în vedere un fenomen mi larg, care a Scafandru profesionist elvețian anti-îmbătrânire la index mai rău decât comuniştii multe nume importante ale literaturii române contemporane, acuzate de vini mai mult sau mai puţin imaginare, ori de afilierea la alte direcţii decât acelea care, vremelnic, exclusivist, ca şi în politică, stau în fruntea bucatelor, nemailăsând osul de ros din mâini.

Parcă nu deranjează pe nimeni că au dispărut din manuale, dicţionare, compendii scriitori care nu pot fi uşor trecuţi cu vederea, de la Eugen Jebeleanu la Geo Bogza, de la Geo Dumitrescu la Ioan Alexandru, de la Mihai Ursachi la Cezar Ivănescu, ca să iau, la întâmplare, doar câteva nume.

Steinhardt afirma că sunt Sigur, va veni o vreme când nu se vor mai citi decât cărţi şi nu se vor da note după biografii. Dar, până atunci N-am auzit ca să fie preocupat cineva de recuperarea şi reincluderea în orizontul de aşteptare a unor scriitori importanţi, de la Nichita Stănescu la Marin Sorescu Ispita izbăvirii a fost cartea din urmă, cea în care Mihai Sin a adunat toate frământările unei vieţi, cu aşteptările şi dezamăgirile sale, toate întrebările şi răspunsurile căutărilor sale.

Вода должна быть совершенно Прежде чем Элвин мог придумать какое-либо объяснение, Хилвар присел, повернул голову набок и опустил правое ухо в воду.

Un roman al condiţiei umane, cu cuprinderi geografice extinse dincolo de un teritoriu identitar. Roman social, dar şi roman politic, Ispita izbăvirii reabilitaeză clipa, un roman de Scafandru profesionist elvețian anti-îmbătrânire, unul al unui prezent continuu, care se derulează sub ochii noştri, în consecinţele lui imediate, dar şi în cele cu impact pe termen lung, în care ne regăsim şi ca personaje şi ca martori.

Francais Roumain | PDF

Mihai Sin a recuperat secvenţe de biografii apropiate, dar vocea e mereu a autorului, oricare ar fi personajele cărora le inoculează trăiri şi atitudini personale, revolte proprii cărora nu le-a mai dat glas, atunci când a decis să nu mai fie o prezenţă publică angajată nici măcar prin articole de presă. Deşi verbul lui conta, reprezenta acea autoritate incontestabilă, într-o Siberie a angajamentului literar, cultural.

Scafandru profesionist elvețian anti-îmbătrânire

Conta eleganţa polemicilor sale, mai ales cordiale, judecata sa aspră, dar dreaptă.